necruțător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru.
Vânt necruțător. –
Ne- +
cruțător.necruțător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necruțătór (ne-cru-) adj. m.,
pl. necruțătóri; f. sg. și
pl. necruțătoáre