nectar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECTÁR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere.
2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦
P. ext. Băutură minunată, delicioasă.
3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe.
Nectar de caise. – Din
ngr. nektar, lat.,
fr. nectar, germ. Nektar.nectar (Dicționar de neologisme, 1986)NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă.
2. (
Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr.
nectar, cf. fr.
nectar].
nectar (Marele dicționar de neologisme, 2000)NECTÁR s. n. 1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) băutură fermentată; licoare. (< fr., lat.
nectar, gr.
nektar, germ.
Nektar)
nectar (Dicționaru limbii românești, 1939)nectár n., pl.
urĭ (lat.
néctar, néctaris, vgr.
néktar).
Mit. Băutura zeilor (V.
ambrozie).
Fig. Băutură delicioasă, maĭ ales vorbind de vin.
nectar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!nectár s. n., (băuturi)
pl. nectáruri/nectarenectar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nectar n.
1. Mit. băutură rezervată zeilor;
2. fig. băutură foarte plăcută.