necredincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioși, -oase, adj.,
s. m. și
f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel.
2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦
Spec. (
Înv. și
pop.) Mahomedan; turc. –
Ne- +
credincios.necredincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necredincíos (ne-cre-) adj. m.,
s. m.,
pl. necredincióși; adj. f.,
s. f. necredincioásă, pl. necredincioásenecredincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necredincios a. și m.
1. care nu e credincios;
2. care n’are credință.
necredincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)necredincĭós, -oásă adj. Fără credință, infidel.