necontestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECONTESTÁT, -Ă, necontestați, -te, adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; incontestabil, recunoscut (ca valabil); evident. –
Ne- + contestat (după
fr. incontesté).necontestat (Dicționar de neologisme, 1986)NECONTESTÁT, -Ă adj. Care nu este (sau nu poate fi) contestat; evident. [<
ne- +
contestat, cf. fr.
incontesté].
necontestat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necontestát adj. m.,
pl. necontestáți; f. necontestátă, pl. necontestáte