necontenit - explicat in DEX

necontenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.

necontenit (Dicționaru limbii românești, 1939)
* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.

necontenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte

necontenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
necontenit a. și adv. neîncetat.