neclintit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦
Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦
Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. –
Ne- +
clintit.neclintit (Dicționaru limbii românești, 1939)neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil.
Fig. Neschimbat, statornic:
om neclintit în hotărîrile luĭ.neclintit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neclintít (ne-clin-) adj. m.,
pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíteneclintit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neclintit a.
1. care nu se poate clinti sau mișca din loc:
stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.;
2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat.