neclintire - explicat in DEX

neclintire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Ne- + clintire.

neclintire (Dicționaru limbii românești, 1939)
neclintíre f. Starea lucruluĭ neclintit, imobilitate: a sta în neclintire.

neclintire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neclintíre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclintírii; pl. neclintíri

neclintire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neclintire f. imobilitate: totul e 'n neclintire, fără vieață, fără glas AL.