neclătit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NECLĂTÍT, -Ă,neclătiți, -te, adj. (Înv.) Neclintit. – Ne- + clătit.
neclătit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) neclătít(ne-clă-) adj. m., pl. neclătíți; f. neclătítă, pl. neclătíte