neatent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
atent.neatent (Dicționaru limbii românești, 1939)* neatént, -ă (
ea 2 sil.) adj. (
ne și
atent). Care nu e atent. – Rar
inatent.neatent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neatént (ne-a-) adj. m.,
pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténteneatent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neatent a. nebăgător de seamă.