neatestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEATESTÁT, -Ă, neatestați, -te, adj. Care nu este atestat, confirmat. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
atestat.neatestat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neatestát (ne-a-) adj. m.,
pl. neatestáți; f. neatestátă, pl. neatestáte