neapărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj.,
adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊
Expr. A fi de (sau
a avea) neapărată nevoie (sau
trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie.
2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil.
II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
apărat.neapărat (Dicționaru limbii românești, 1939)neapărát, -ă (
ea 2 sil.) adj. (
ne și
apărat, part. d.
apăr). Fără apărare. Indispensabil, care trebuĭe numaĭ de cît:
nevoĭe neapărată. Adv. Absolut, numaĭ de cît, în orĭ-ce caz, sigur:
să vie neapărat în coace !neapărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neapărát1 (ne-a-) adj. m.,
pl. neapăráți; f. neapărátă, pl. neapăráteneapărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*neapărát2 (ne-a-) adv.neapărat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neapărat a.
1. lipsit de apărare:
o țară neapărată va pustii prea ușor NEGR.;
2. indispensabil:
trebuință neapărată. ║ adv. sigur, absolut necesar.