neapărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEAPĂRÁT, -Ă, neapărați, -te, adj.,
adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊
Expr. A fi de (sau
a avea) neapărată nevoie (sau
trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie.
2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil.
II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
apărat.