neajuns - explicat in DEX

neajuns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.

neajuns (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
NEAJÚNS², -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.

neajuns (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
NEAJÚNS¹, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate. 2. Lipsă, scădere, defect. – Din ne- + ajuns.

neajuns (Dicționaru limbii românești, 1939)
neajúns (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (d. ajuns, ajung). Inconvenient, neplăcere: casa asta are multe neajunsurĭ. Greutate, suferință: neajunsurile războĭuluĭ îs marĭ. A-ĭ face cuĭva neajunsurĭ, a-ĭ cauza neplăcerĭ, a-l șicana.

neajuns (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri

neajuns (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neajuns n. 1. nevoie, lipsă; 2. încurcătură, neplăcere: ți-a făcut vr´un neajuns ? CR. [Lit. ce nu ajunge].