neajungere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (
Înv. și
pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. ♦ Sărăcie, lipsă, mizerie. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
ajungere.neajungere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neajúngere (
înv.,
pop.)
(ne-a-) s. f.,
g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri