nazar - explicat in DEX

nazar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAZÁR, nazaruri, s. n. (Înv.) Favoare, hatâr. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație. – Din tc. nazar.

nazar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
nazár, nazáruri, s.n. (înv.) 1. favoare, hatâr. 2. milă, îndurare. 3. (la cai) nărav.

nazar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
nazár (nazáruri), s. n. – Bunăvoință, favoare. Tc. (arab.) nazar (Roesler 600; Șeineanu, II, 271; Lokotsch 1564), cf. ngr. ναζάρι. Sec. XVIII, înv.

nazar (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) nazár n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] nazar). Vechĭ. Favoare, grație. A avea la nazar, a avea în grație.

nazar (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) nazár V. năzar.

nazar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nazár (favoare) (înv.) s. n., pl. nazáruri

nazàr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nazàr n. 1. favoare: ministrul m´are la nazar AL.; 2. nărav (vorbind de caii deochiați): cal cu nazar. [Turc. NAZAR, grație, deochiu, lit. privire fascinatoare].