navigator - explicat in DEX

navigator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAVIGATÓR, -OÁRE, navigatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care întreprinde lungi călătorii pe mari și oceane; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoană care călătorește pe apă. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

navigator (Dicționar de neologisme, 1986)
NAVIGATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană care face călătorii lungi pe mare; marinar. 2. Membru din echipajul unei aeronave care dirijează exclusiv navigația. [Cf. it. navigatore, fr. navigateur, lat. navigator].

navigator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NAVIGATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. marinar. 2. membru din echipajul unei (aero)nave care dirijează navigația. (< fr. navigateur, it. navigatore)

navigator (Dicționaru limbii românești, 1939)
navigatór, -oáre adj. (lat. navigator). Dedst navigațiuniĭ: Fenicieniĭ eraŭ un popor navigator. S.m. Om priceput în navigațiunea maritimă saŭ care a făcut lungĭ călătoriĭ: Diaz a fost un îndrăzneț navigator.

navigator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
navigatór s. m., pl. navigatóri

navigator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
navigator a. dedat navigațiunii: popor navigator. ║ m. cel ce face călătorii lungi pe mare.