navigație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAVIGÁȚIE, navigații, s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spațial (
1) pe apă, călătorie facută cu o navă.
2. Știința și tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă.
3. Transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o navă sau o aeronavă. – Din
fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.