naturalizare - explicat in DEX

naturalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.

naturalizare (Dicționar de neologisme, 1986)
NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

naturalizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NATURALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)

naturalizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
NATURALIZÁRE (‹ naturaliza) s. f. 1. Acțiunea de a naturaliza (1). 2. (Dr.) Act emis de un organ competent prin care o persoană se naturalizează. 3. (BIOL.) Adaptare specifică, ereditară, fără intervenția omului, la noile condiții de viață, la o nouă arie de răspândire, care afectează întreaga specie sau populație, acestea devenind componente constante ale florei sau faunei respective, reproducându-se și lăsând în urmă urmași. 4. (BIOL.) Taxidermie.

naturalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizắrii; pl. naturalizắri

naturalizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual.