natră - explicat in DEX

natră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.

natră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.

natră (Dicționaru limbii românești, 1939)
nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară.

natră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nátră (na-tră) s. f., g.-d. art. nátrei; pl. nátre

natră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA].