narval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARVÁL, narvali, s. m. Mamifer cetaceu asemănător cu delfinul, lung de 5-6 m, care trăiește în mările înghețate din nord, masculul având doi dinți canini, dintre care unul cu lungimea de circa doi metri
(Monodon monoceros). – Din
fr. narval.narval (Dicționar de neologisme, 1986)NARVÁL s.m. (
Zool.) Mamifer cetaceu arctic, asemănător cu delfinul, lung de 4-5 m, al cărui mascul are la falca de sus un dinte imens. [< fr.
narval].
narval (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARVÁL s. m. mamifer cetaceu arctic, asemănător cu delfinul, având un dinte imens, răsucit ca un burghiu. (< fr.
narval)
narval (Dicționaru limbii românești, 1939)narvál m., pl.
lĭ (fr.
narval, cuv. de origine scandinavă [dan. sued.
narhval, islandez
nahvalr, cuv. compus în care silaba a doŭa înseamnă „cetaceŭ”]). Un cetaceŭ al căruĭ dinte canin stîng ajunge pînă la 3 metri de lungime.
narval (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NARVÁL (‹
fr.)
s. m. Mamifer cetaceu marin, lung de
c. 6 m, care trăiește în cârduri (
Monodon monoceros). În jumătatea stângă a fălcii superioare, masculii au un canin de
c. 3 m lungime, cu aspect de lance, pe care, în perioada de împerechere, îl folosesc în lupta pentru cucerirea femelelor. Trăiește în
Oc. Arctic, hrănindu-se cu pești, crustacee, moluște. În Evul Mediu, lancea (fildeșul) de
n. foarte căutată, era plătită cu greutatea sa în aur.
narval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narvál s. m.,
pl. narváli