nărăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (
1).
2. Refl. și
tranz. (
Înv. și
pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde.
3. Refl. recipr. (
Înv. și
reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din
nărav.