narator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARATÓR, -OÁRE, naratori, -oare, s. m. și
f. (
Livr.) Povestitor. – Din
lat. narrator, fr. narrateur.narator (Dicționar de neologisme, 1986)NARATÓR, -OÁRE s.m. și f. (
Liv.) Povestitor. [Cf. lat.
narrator, fr.
narrateur].
narator (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARATÓR, -OÁRE s. m. f. povestitor. (< fr.
narrateur, lat.
narrator)
narator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naratór s. m.,
pl. naratórinarator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)narator m. cel ce narează, povestitor.