năpusti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV.
1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna.
2. Tranz. (
Înv. și
reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din
sl. napustiti.