napristan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAPRISTÁN adv. v. năpristan.napristan (Dicționaru limbii românești, 1939)napristán V.
nepristan.napristan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)napristan adv. îndată, imediat:
cu înaltă poruncă să-l aducă napristan la Craiova CAR. [Sârb. NAPRASAN, iute, pe neașteptate (v.
năpraznă)].