napoleon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi.
2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [
Pr.:
-le-on] – Din
fr. napoléon.napoleon (Dicționar de neologisme, 1986)NAPOLEÓN s.m. Veche monedă franceză de aur, care avea imprimat chipul împăratului Napoleon al III-lea. [Pron.
-le-on. / < fr.
napoléon, cf.
Napoleon – împărat al Franței între 1852 și 1870].
napoleon (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAPOLEÓN s. m. 1. veche monedă franceză de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui. (< fr.
napoléon)
napoleon (Dicționaru limbii românești, 1939)* napoleón m. (d. numele luĭ
Napoleon I). Monetă de aur de 20 de francĭ franceză (orĭ a alteĭ țărĭ) numită și
pol. – Vulg.
napalión (după Rușĭ).
napoleon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)napoleón (monedă)
(-le-on) s. m.,
pl. napoleóninapoleon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Napoleón (soi de fructe, nume de persoană)
(-le-on) s. propriu
m.napoleon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)napoleon m. monedă franceză de aur în valoare de 20 franci.