nagaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAGÁICĂ, nagaice, s. f. (
Reg.) Cnut. [
Pl. și:
năgăici] – Din
rus. nagaika.nagaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)nagáĭcă f., pl.
e (rus.
nogaĭka, pron.
nagaĭka, adică
Nogaĭcă, fem. d.
Nogaĭ, Tătar din Crimeĭa). Un fel de bicĭ căzăcesc cu hățu scurt, cu maĭ multe ițe și cu plumbĭ la capetele ițelor. V.
cnut, pil 2 și
tătarcă.nagaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nagáică (
reg.)
(-gai-) s. f.,
g.-d. art. nagáicei; pl. nagáice