năfurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță
(Artemisia annua). –
Cf. nafură.