nădăjdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [
Var.: (
înv.)
nădejduí vb. IV.] –
Nădejde +
suf. -ui.