nadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦
Fig. Ispită, tentație; cursă.
2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [
Pl. și: (
2)
năzi] – Din
bg. nada.