nacrit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din
fr. nacrite, germ. Nakrit.nacrit (Dicționar de neologisme, 1986)NACRÍT s.n. (
Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr.
nacrite, germ.
Nakrit].
nacrit (Marele dicționar de neologisme, 2000)NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr.
nacrite)
nacrit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nacrít (na-crit) s. n.