năbuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBUȘÍ, nắbuș, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. și
refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦
Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦
Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă.
2. Tranz. A potoli, a stinge focul.
3. Intranz. (Adesea
fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. –
Cf. scr. nabušiti.