năboi - explicat in DEX

năboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.

năboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂBOͲ, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
năbói¹, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer.

năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
năbói², s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.

năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
năboí³, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.

năboi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).

năboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
NĂBOͲ, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi¹.

năboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năbói¹ (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri

năboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.