năboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (
Înv. și
reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). –
Cf. scr. naboj.năboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Reg.)
1. (Despre ape; la
pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi.
2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din
năboi1.năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năbói1,
năboáie, și
năbóiuri, s.n. (înv. și reg.)
1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii).
2. grămadă, ceată, mulțime de oameni.
3. lipsă de aer.
năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.
năboi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năboí3, pers. 3 sg.
năboiéște, vb. IV unip. (reg.)
1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi.
2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada.
3. a transpira, a suda.
4. (despre plug) a se împotmoli.
năboi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năboí (năboiésc, năboít), vb. –
1. A inunda. –
2. A invada, a izbucni.
Bg. napojavam „a inunda”.
Der. din
rus. naboj ‹
sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. –
Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
năboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv. și
reg.; adesea
fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊
Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din
năboi1.năboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năbói1 (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. năbóiurinăboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năboí2 (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. năboiésc, imperf. 3
sg. năboiá; conj. prez. 3
să năboiáscănăboĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)năbóĭ n., pl.
oaĭe (rus.
nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol.
naboj, încărcătură, cartuș. V.
războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V.
undă, zăpor.