muțesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mutesc.muțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) muțésc, -eáscă adj. De mut, al muților, pin [!] semne:
vorbire muțească.muțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) muțésc v. intr. (d.
mut saŭ lat.
mutesco, a. î.). Amuțesc, devin mut.