mușcată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘCÁTĂ, mușcate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate și cu flori roșii, albe sau roz dispuse în umbele, cultivate ca plante decorative (
Pelargonium). – Din
bg. muškato, magh. muskáta.mușcată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mușcată (-te), s. f. – Pelargonie (Pelargonium odoratissimum). –
Var. mușcat, mușcățel. Germ. Muskat, în parte prin intermediul
mag. muskáta (Cihac, II, 517). Din același cuvînt, prin intermediul
rus. muškatnyῑ, provine
mușcatin, s. n. (
înv., nucșoară).
mușcată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mușcátă s. f.,
g.-d. art. mușcátei; pl. mușcátemușcată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mușcată f. Tr.
Bot. indrișaim:
foaie verde de mușcată POP. [Lat. medieval MUSCATUS, printr’un intermediar unguresc].