muierușcă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUIERÚȘCĂ,muieruște, s. f. 1. Diminutiv al lui muiere1; muierușă. 2. (Înv. și reg.) Femelă. – Muiere1 + suf. -ușcă.
muĭerușcă(Dicționaru limbii românești, 1939) muĭerúșcă f., pl. ca piroșcă. Fam. Muĭere mică, femeĭușcă.
muierușcă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) muierúșcă (fam.) s. f., g.-d. art. muierúștei; pl. muierúște
muierușcă(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) muierușcă f. (ironic) femeie.