muieratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIERÁTIC, -Ă, muieratici, -ce, adj. 1. Afemeiat.
2. Muieresc, femeiesc. [
Var.:
muierátec, -ă adj.] –
Muiere1 +
suf. -atic.muĭeratic (Dicționaru limbii românești, 1939)muĭerátic, -ă adj. (d.
muĭere). Femeĭatic, afemeĭat, prea doritor de femeĭ.
muieratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muierátic (
fam.)
adj. m.,
pl. muierátici; f. muierátică, pl. muieráticemuieratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muieratic a.
1. de femeie:
glas muieratic; 2. fig. efemeiat:
om muieratic.