muzicotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUZICOTÉCĂ, muzicoteci, s. f. Colecție de piese muzicale;
p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din
fr. musicothèque.muzicotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUZICOTÉCĂ s. f. colecție de piese muzicale; mobilă în care se păstrează; încăpere pentru audiții muzicale. (< fr.
musicothèque)