muzicalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din
fr. musicalité.muzicalitate (Dicționar de neologisme, 1986)MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [<
muzical +
-itate, cf. fr.
musicalité].
muzicalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUZICALITÁTE s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr.
musicalité)
muzicalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muzicalitáte s. f.,
g.-d. art. muzicalitắții