muzical - explicat in DEX

muzical (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparține muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziții muzicale. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical.

muzical (Dicționar de neologisme, 1986)
MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical].

muzical (Dicționar de neologisme, 1986)
MUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece și balet. [Var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy].

muzical (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUZICÁL adj. 1. referitor la muzică. ◊ înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce etc.; și adv.) armonios, melodios. (< fr. musical)

muzical (Dicționaru limbii românești, 1939)
*muzicál, -ă adj. (fr. musical, it. musicale, d. lat. música). De muzică, relativ la muzică; artă muzicală. În care se cîntă: serată muzicală. Adv. Din punct de vedere muzical: acest copil e bine înzestrat muzical.

muzical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. muzicálă, pl. muzicále

muzical (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muzical a. 1. relativ la muzică: artă muzicală; 2. în care se execută muzică: serată muzicală.