muzeŭ - explicat in DEX

muzeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, științific, artistic etc.; clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de obiecte. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar, prețios; b) (ir.) învechit. – Din lat. museum, germ. Museum, fr. musée.

muzeu (Dicționar de neologisme, 1986)
MUZÉU s.n. Instituție care colecționează, păstrează și prezintă publicului obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc.; localul acestei instituții. ◊ De muzeu = a) rar, prețios; b) (ironic) învechit. [Pl. -ee, -euri. / cf. fr. musée, germ. Museum < lat. museum, gr. mouseion – templu al muzelor].

muzeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUZÉU s. n. instituție care achiziționează, conservă și îndeosebi expune în vederea studierii, educării și delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc. (< fr. musée, germ. Museum, lat. museum)

muzeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
muzéŭ n., pl. ee (lat. muséum, d. vgr. museion, templu muzelor. V. muză, mozaic). În antichitate, templu muzelor. Un deal de lîngă Atena consacrat muzelor. O porțiune dintr´un palat din Alexandria în care Ptolemeŭ I îĭ adunase pe savanțiĭ și filosofiĭ ceĭ maĭ celebri și în care era renumita bibliotecă care a fost arsă de Arabĭ la 641. Local în care-s adunate obĭecte de artă orĭ de știință. Fig. Carte care conține multe lucrurĭ: un dicționar, cu numeroasele luĭ exemple, e un muzeŭ. A trece la muzeŭ, a dispărea din uz, din circulațiune, din vĭață și, pin [!] urmare, a nu se maĭ găsi de cît [!] la muzeŭ, vorbind de un obĭect, de un animal.

muzeu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MUZÉU (‹ fr., lat.; {s} gr. mouseion „templul muzelor”) s. n. instituție permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace și, mai ales, expunerea pentru instruirea și educarea publicului, a colecțiilor de obiecte de interes artistic, istoric, științific și tehnic. Primul muzeu a fost constituit, probabil, de colecția de picturi expuse într-o aripă a Propileelor Atenei (sec. 5 î. Hr.).

muzeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muzéu s. n., art. muzéul; pl. muzée

muzeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muzeu n. locul unde sunt adunate obiecte de artă, de știință: muzeu de pictură, de arheologie. [Termen mitologic: templul consacrat Muzelor pe Acropole].