muzeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUZÉU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, științific, artistic etc.; clădire în care sunt păstrate și expuse astfel de obiecte. ◊
Loc. adj. De muzeu =
a) rar, prețios;
b) (
ir.) învechit. – Din
lat. museum, germ. Museum, fr. musée.muzeu (Dicționar de neologisme, 1986)MUZÉU s.n. Instituție care colecționează, păstrează și prezintă publicului obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc.; localul acestei instituții. ◊
De muzeu = a) rar, prețios; b) (
ironic) învechit. [Pl.
-ee, -euri. / cf. fr.
musée, germ.
Museum < lat.
museum, gr.
mouseion – templu al muzelor].
muzeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUZÉU s. n. instituție care achiziționează, conservă și îndeosebi expune în vederea studierii, educării și delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc. (< fr.
musée, germ.
Museum, lat.
museum)
muzeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)muzéŭ n., pl.
ee (lat.
muséum, d. vgr.
museion, templu muzelor. V.
muză, mozaic). În antichitate, templu muzelor. Un deal de lîngă Atena consacrat muzelor. O porțiune dintr´un palat din Alexandria în care Ptolemeŭ I îĭ adunase pe savanțiĭ și filosofiĭ ceĭ maĭ celebri și în care era renumita bibliotecă care a fost arsă de Arabĭ la 641. Local în care-s adunate obĭecte de artă orĭ de știință.
Fig. Carte care conține multe lucrurĭ:
un dicționar, cu numeroasele luĭ exemple, e un muzeŭ. A trece la muzeŭ, a dispărea din uz, din circulațiune, din vĭață și, pin [!] urmare, a nu se maĭ găsi de cît [!] la muzeŭ, vorbind de un obĭect, de un animal.
muzeu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUZÉU (‹
fr.,
lat.; {s}
gr. mouseion „templul muzelor”)
s. n. instituție permanentă, creată pentru conservarea, cercetarea, punerea în valoare prin diferite mijloace și, mai ales, expunerea pentru instruirea și educarea publicului, a colecțiilor de obiecte de interes artistic, istoric, științific și tehnic. Primul muzeu a fost constituit, probabil, de colecția de picturi expuse într-o aripă a
Propileelor Atenei (
sec. 5
î. Hr.).
muzeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muzéu s. n.,
art. muzéul; pl. muzéemuzeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muzeu n. locul unde sunt adunate obiecte de artă, de știință:
muzeu de pictură, de arheologie. [Termen mitologic:
templul consacrat Muzelor pe Acropole].