mutulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÚLĂ, mutule, s. f. (
Arhit.) Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din
fr. mutule.mutulă (Dicționar de neologisme, 1986)MUTÚLĂ s.f. v.
mutul.
mutulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTÚLĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. (< fr.
mutule)
mutulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutúlă s. f.,
g.-d. art. mutúlei; pl. mutúle