mutism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÍSM s. n. Muțenie;
p. ext. tăcere încăpățânată. – Din
fr. mutisme.mutism (Dicționar de neologisme, 1986)MUTÍSM s.n. Stare a celui care este mut. ♦ Atitudine de tăcere; muțenie; (
p. ext.) tăcere încăpățânată. [< fr.
mutisme, cf. lat.
mutus – mut].
mutism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr.
mutisme)
mutism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutísm s. n.mutism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mutism n.
1. muțenie;
2. fig. tăcere îndărătnică.