mutilator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTILATÓR, -OÁRE, mutilatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din
fr. mutilateur.mutilator (Dicționar de neologisme, 1986)MUTILATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care mutilează; mutilant. [Cf. fr.
mutilateur].
mutilator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTILATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care mutilează; mutilant. (< fr.
mutilateur)
mutilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutilatór adj. m.,
pl. mutilatóri; f. sg. și
pl. mutilatoáre