mutila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTILÁ, mutilez, vb. I.
Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi;
p. ext. a sluți, a desfigura. – Din
fr. mutiler, lat. mutilare.mutila (Dicționar de neologisme, 1986)MUTILÁ vb. I. tr., refl. (
Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (
p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr.
mutiler, cf. lat.
mutilare].
mutila (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTILÁ vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr.
mutiler, lat.
mutilare)
mutila (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mutilá (mutiléz, mutilát), vb. –
1. A schilodi. –
2. (
Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul.
Fr. mutiler.mutila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
mutileázămutilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mutilà v.
1. a ciunti, a tăia un membru al corpului:
au mutilat pe captiv; 2. fig. a lipsi de o parte necesară:
a mutila o statuă, o operă.