mutelcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÉLCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din
pol.,
ucr. muterka.mutelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. –
Var. mutercă. Pol. muterka, din
germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan,
Dift., 95; Scriban; Iordan,
BF, VI, 169). În
Mold.mutelcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutélcă s. f.,
g.-d. art. mutélcii; pl. mutélci