muteferica (Dicționaru limbii românești, 1939)mutefericá și
mutafaracá f. (turc. ar.
müteferrika).
L. V. Călăreț care-l însoțea pe sultan în călătorie.
mutefericà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mutefericà m. od. călăreț ce însoția pe Sultan în călătorie:
capul mutefericalelor BĂLC. [Turc. MUTEFERRIKA].