mutator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTATÓR, mutatoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din
fr. mutateur.mutator (Dicționar de neologisme, 1986)MUTATÓR s.n. 1. Aparat care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu.
2. (
Biol.) Genă care mărește rata de mutație a altor gene. [Cf. fr.
mutateur, germ.
Mutator].
mutator (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTATÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene. (< fr.
mutateur)
mutator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MUTATÓR, mutatoare, s. n. 1. Aparat sau instalație care transformă curentul electric alternativ în curent continuu sau cel continuu în alternativ și care permite variația amplitudinii, a frecvenței și a fazei curentului alternativ.
2. Genă care mărește rata generală a mutațiilor (
2). – Din
fr. mutateur.mutator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutatór s. n.,
pl. mutatoáre