mutativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTATÍV, -Ă, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutație. – Din
engl. mutative.mutativ (Dicționar de neologisme, 1986)MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it.
mutativo].
mutativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTATÍV, -Ă adj. cu caracter de mutație. (< engl.
mutative)